5.5.6 sfat design -ul final

În plus față de aceste cinci principii generale de design, aș dori să ofer două alte sfaturi. În primul rând, reacția imediată pe care ați putea-o întâlni atunci când propuneți un proiect de colaborare în masă este "Nimeni nu ar participa". Bineînțeles că ar putea fi adevărat. De fapt, lipsa de participare reprezintă cel mai mare risc pe care îl întâmpină proiectele de colaborare în masă. Cu toate acestea, această obiecție se ridică, de obicei, din gândirea situației în mod greșit. Mulți oameni încep cu ei înșiși și lucrează: "Sunt ocupat; Nu aș face asta. Și nu știu pe cineva care să facă asta. Deci, nimeni nu ar face acest lucru ". În loc să începeți cu dvs. și să lucrați în afară, ar trebui să începeți cu toată populația de persoane conectate la Internet și să lucrați. Dacă doar unu dintr-un milion dintre acești oameni participă, atunci proiectul dvs. ar putea fi un succes. Dar, dacă participă doar unul la un miliard de oameni, atunci proiectul dvs. va fi probabil un eșec. Din moment ce intuiția noastră nu este bună pentru a distinge între un milion și unul la un miliard, trebuie să recunoaștem că este foarte greu să știi dacă proiectele vor genera o participare suficientă.

Pentru a face acest lucru un pic mai concret, să ne întoarcem la Galaxy Zoo. Imaginați-vă pe Kevin Schawinski și pe Chris Linton, doi astronomi care stau într-un pub din Oxford gândindu-vă la Galaxy Zoo. Nu ar fi ghicit niciodata - si niciodata nu ar fi putut ghici - ca Aida Berges, o mama la domiciliu de 2 persoane care locuieste in Puerto Rico, ar putea clasifica sute de galaxii pe saptamana (Masters 2009) . Sau ia în considerare cazul lui David Baker, biochimistul care lucrează în Seattle în curs de dezvoltare Foldit. Nu ar fi putut anticipa că cineva din McKinney, Texas, numit Scott "Boots", Zaccanelli, care a lucrat zi de zi ca cumpărător pentru o fabrică de supape, și-ar petrece serile pline de proteine, în cele din urmă crescând la un număr de șase pe Foldit Zaccaenlli va prezenta, prin joc, un proiect pentru o varianta mai stabila de fibronectina pe care Baker si grupul sau au gasit-o atat de promitatoare ca au hotarat sa o sintetizeze in laboratorul lor (Hand 2010) . Desigur, Aida Berges și Scott Zaccanelli sunt atipice, dar aceasta este puterea internetului: cu miliarde de oameni, este tipic să găsești atipicul.

În al doilea rând, având în vedere această dificultate cu prezicerea participării, aș dori să vă reamintesc că crearea unui proiect de colaborare în masă poate fi riscantă. Ați putea investi foarte mult în construirea unui sistem pe care nimeni nu va dori să îl folosească. De exemplu, Edward Castronova, cercetător de frunte în domeniul economiei lumilor virtuale, înarmat cu un grant de 250.000 de dolari de la Fundația MacArthur și susținut de o echipă de dezvoltatori, a petrecut aproape doi ani încercând să construiască o lume virtuală în cadrul căreia ar putea efectua experimente economice. În final, întregul efort a fost un eșec deoarece nimeni nu a vrut să joace în lumea virtuală a lui Castonova; nu a fost foarte distractiv (Baker 2008) .

Având în vedere incertitudinea cu privire la participare, care este greu de eliminat, vă sugerăm să încercați să utilizați tehnici de pornire ușoară (Blank 2013) : să construiți prototipuri simple folosind software-ul "off-the-shelf" și să vedeți dacă puteți demonstra viabilitatea înainte de a investi în loturi de dezvoltare software personalizat. Cu alte cuvinte, atunci când începeți testările pilot, proiectul dvs. nu va - și nu ar trebui - să fie atât de lustruit ca Galaxy Zoo sau eBird. Aceste proiecte, așa cum sunt acum, sunt rezultatele anilor de eforturi depuse de echipele mari. Dacă proiectul dvs. va eșua - și aceasta este o posibilitate reală - atunci doriți să eșuați repede.